Dacă acum ceva vreme vedeam o mare distanţă între oamenii de afaceri din Alba Iulia, patroni sau investitori, directori sau conducători de instituţii şi mediul online real (nu SF-ul în care un copil îţi face un site pe net şi deja visezi la traficul Cancan), pare-se că acest „gap between generations” începe să-şi scurteze picioarele şi să se retragă timid în cochilia de ignoranţă pe care a afişat-o ostentativ până acum. Look Caffe face primul pas in aceasta direcție.
Că lucrurile bune se întâmplă rar e un adevăr care poate fi probat de fiecare dintre noi în viaţa de zi cu zi. Că atunci când lucrurile bune se întâmplă efectiv şi asta aduce şi un capital de imagine beneficiarului, e un adevăr pe care l-am experimentat aseară, 10 mai 2011, împreună cu Andrei, Marius şi George.
De ce? Pentru că ziua de 10 mai 2011 este o premieră în ceea ce priveşte relaţia dintre oamenii cu ceva afaceri deschise în oraş şi mediul online, în speţă oameni cu blog.
Stimbabila doamnă care deţine Look Caffe de pe bld. Transilvaniei (ne pare nespus de rău că n-a putut ajunge la întâlnire) ne-a invitat la un parteneriat tip barter, în care noi să gustăm din bunătăţurile restaurantului şi apoi să facem o apreciere online a ceea ce ne-a încântat papilele gustative.
Citește și: Despre SummerWell
Zis şi făcut. Am ajuns, am fost serviţi, am gustat şi ne-a plăcut mult. Am înţeles că se serveşte de puţin timp mâncare în Look Caffe şi că sunt cam pe la început de drum în ceea ce priveşte bucătăria. Eu zic că dacă fac pizza, tortelini şi pieptul de pui aşa de bune ca aseară au mari şanse să-şi rupă lumea fâşurile la intrare. De îmbulzeală.
În „food industry”, că în acest domeniu ne învârtim, foarte puţini patroni de restaurant/cathering/fast food ţin la comunicarea cu angajaţii. Se pune un accent exacerbat pe satisfacerea clientului, însă se uită un aspect esenţial: între patron şi client e omul care serveşte. În această relaţie se construieşte clientela – de la privire la cuvinte, de la zâmbet la scuze, de la mezanplas-uri complicate la linguriţa de ketchup pe care o pui pe masă.
Ne-a părut bine să observăm că aceste aspecte, cu mici şi neînsemnate stângăcii, au fost pozitive. Sunt sigur că domnişoara care ne-a servit la Look Caffe nu citeşte bloguri sau chiar nu ştie ce e un blog şi ce se poate face cu el. Dar în două-trei situaţii emotive a pansat totul cu un zâmbet şi-o privire înţelegătoare (nu de complezenţă), că aşa e fain şi că aşa poate un client să facă cel mai de dorit lucru pentru un patron de restaurant: să revină.
E un pas pe lună pe care l-a făcut stimabila doamnă cu Look Caffe în ceea ce priveşte relaţia cu onlineul dinamic, cu blogosfera. O salutăm pentru atitudine (în premieră) şi-i urăm succes în ceea ce face.
Leave a Reply