Ieri urmăream pe Twitter 95 de oameni. Azi urmăresc vreo 2000. Cum s-a întâmplat căcatu’ăsta n-am nici cea mai mică idee. Partea mizerabilă este că n-am un calculator la-ndemână până sâmbătă sau duminică. Aşa că n-am cum să verific aplicaţiile pe care le-am instalat pe Twitter (sau nu ştiu eu cum se face). Articolul ăsta-l scriu de pe telefon.
Ştiu c-o să-mi iau mui şi flegme de genul: “Ahaaa, uite-l p-ăla care dă follow doar ca să primească follow back după care dă unfollow.” În ceea ce priveşte prima parte cu follow-follow back, sunt mult prea leneş ca să stau să dau follow atâtor persoane doar ca să adun câţiva urmăritori în plus. În ceea ce priveşte a doua parte, cea cu unfollow, dacă n-o să-mi fie prea lene, o să le dau cu drag. După ce-mi schimb parola şi după ce şterg toate aplicaţiile. Până atunci vă rog nu-mi mai trimiteţi d.m.-uri sau replay-uri cu mulţumiri pentru follow pentru că nu vă dau eu follow. Sau în cel mai rău caz, dacă mizeria continuă şi numărul persoanelor pe care le urmăresc este în continuă creştere, şterg contul şi mă ocup doar de @BlogInkRo.
Să ne distrăm cu controlorii
Se ştie că am o dragoste specială pentru muile care stau pe banii statului şi nu fac altceva decât să controleze un target specific format din elevi, studenţi şi în general tineri. Niciodată, niciodată, nici măcar o dată n-ai să vezi un rahat d-ăsta cu ochi să controleze un ţigan sau un boschetar. Eu circul destul de des cu mijlocul de transport în comun. Motivele pentru care îmi iau bilet foarte rar le-am mai enumerat, nu revin asupra lor. Am să spicuiesc din ce spune pulică frânaru şi-am să analizez exact ceea ce vrea să spună, dincolo de cuvintele pe care le latră fix dampulea:
Cei de la 14 ani, care au buletin, e mult mai simplu – Sigur că da, e simplu al dracu’ să amendezi un copil. Un singur copil. Unul singur mă. Dacă au văzut un puşti de 14 – 15 ani fără bilet, s-a terminat: toţi pe el precum hienele. Nu mai contează că în autobuzul ăla mai sunt 10 fără bilet, noi îl amendăm pe ăl mai slab dintre toţi. Ne facem meseria. Muie.
Sunt studenţi care riscă – Pe mine riscul ăsta mă excită. După cum spune şi ăla în filmuleţ, prefer să plătesc o amendă o dată la 2-3 ani decât abonament lunar sau bilet in fiecare zi.
Nu sunteţi obligat să înmânaţi buletinul, sunteţi obligat să-l prezentaţi – Pe înţelesul proştilor, nu trebuie să-i dau scârbei buletinul în mână, poate la fel de bine să noteze datele mele din buletin şi dacă actul de identitate este la mine în mână.
Sunt călători care las buletinul şi zic că mi l-ai furat sau că l-am pierdut – Bine, există şi proşti de genul ăsta. Cum să faci aşa ceva ?
Începe cu sechestrare, că n-ai voie să mă reţii, că n-ai voie să pui mâna pe mine – Păi cu ce drept mă reţii tu pe mine, chiar şi dacă circul fără bilet ? Îmi cer să fiu un călător corect ? Păi du-te-n pula mea, fă-ţi meseria aşa cum trebuie, nu-ţi selecta călătorii pe care să-i controlezi. Până una alta dă-te că eu mi-am amintit că la prima trebuie să cobor. Ah da, vezi că n-ai voie să pui mâna pe mine. Muie.
Amenda pentru refuz de legitimare numai poliţia sau jandarmeria are voie s-o dea – Mi se pare şi normal. Cine să-mi dea amendă pentru refuz de legitimare ? Coaie creţe care nu ştie alte cuvinte decât: “Biletul la control” şi “Amendă” ?
Eh, atunci controlorul încearcă puţin, prin conversaţie, să vadă dacă persoana respectivă minte sau nu minte (asta dacă omul spune că n-are buletinul la el) – Hai să vorbim puţin despre acest aspect. Dacă îi spui unui controlor că n-ai buletin la tine, niciodată, niciodată, nici măcar o singură dată, acesta nu va purta un dialog cu tine. Va purta un monolog de genul: “Sigur ? Ia vezi, că sigur în ai în portofel. Acolo, în pantaloni.” Şi va urma un şir lung de pipăieli asemenea unui control corporal. Îmi povestea Raluca că într-o dimineaţă, 3 zdrenţe de muieri au început să-l caute pe un copil în ghiozdan după acte. Păi ‘te-n gura mă-tii, ăsta-i deja abuz în serviciu. Cam asta înseamna, din punctul de vedere al unui controlor, o “conversaţie”.
Prima scuză, n-am avut de unde să iau – Păi ‘te-n plm, dacă chiar n-am avut de unde să iau, ce căcat vrei să fac ? Dacă vreau să iau tramvaiul 41 o staţie şi să cobor la capăt, în Ghencea, de unde să iau bilet ? Să merg ţânşpe staţii până la Moghioroş sau până unde e cea mai apropiată gheretă d-aia de bilete ? Să mori tu ? Bă da poate am treaba. Poate mă grăbesc. Poate am lucruri mai importante de făcut. Pentru o staţie tu vrei să merg pe jos ţ kilometrii, doar ca să faci tu burta mare ? Muie.
Se poate da amendă cu datele de pe cardul R.A.T.B. ? NU SE POATE – Pentru blatistul şef din mine, asta este suficient. În momentul în care mă opreşte următorul controlor, îi dau cardul să şi-l bage în cur. Atât am avut de spus. Reportajul în găsiţi mai jos.
Leave a Reply