Haterul, din ce-am observat eu prin zona asta internautică prin care mă-nvârt de prin 2009, este persoana care ori este invidioasă pe ce ai tu, fie că este vorba de conţinut, de trafic, de bani etc ori te înjură fără motiv, doar de dragul de-a da din gură.
Asta am înţeles eu că este haterul pentru că aşa a fost el promovat de toată floarea blogosferei.
Acum să-mi fie cu iertare, dar dacă extrapolăm, toţi am fost la un moment dat hateri. La un moment dat tot am înjurat pe cineva aiurea-n tramvai sau l-am invidiat pentru banii pe care-i face, pentru notorietatea pe care a căpătat-o în timp sau pe ce are respectivul, la modul general vorbind.
Iar invidia dragii mei stă în caracterul uman. Cine spune că nu este invidios sau că n-a fost invidios este un mare ipocrit.
Prin urmare, suntem hateri sau nu mai suntem ?
Tom şi Jerry şi oliţa preferată
Dacă tot a avut succes primul articol în care am povestit cum m-am căcat pe mine, hai să vă mai povestesc una.
Aveam vreo 3-4 ani şi ai mei încercau să mă dezobişnuiască să mai fac la oliţă. Mă puneam pe un scaun mare, alb şi rece. Scaun de pe care scriu şi acest articol . În fine.
Tocmai bagă genericul de la Tom şi Jerry. Şi pe mine mă trece treaba aia mare. Şi mă duc la baie să-mi iau oliţa preferată. Mama când mă vede mă întreabă ce fac. Nu puteam să-i spun că mi-o pun în cap ca să mă transform în soldat afgan, aşa că-i spun că fac caca. Din nefericire pentru ea, mă trimite pe w.c. Dar pierdeam desenele. Îmi propune alternativa de-a amâna treaba, doar că nu mai puteam. Era genul ăla de căcare nemţească ce vine atunci când n-ai nevoie de ea.
În zadar am încercat să negociez cu ea. Degeaba i-am spus că este ultima oară când mai fac la oliţă, asta până la următoarele desene animate. Ea nu şi nu. Sunt băiat mare şi trbuie să fac la w.c. ca oamenii mari. Eu doar vroiam să mă cac şi să mă uit la desene. Şi nu înţelegeam de ce nu am voie.
Aşa că am ales acea cale care a făcut fericită pe toată lumea. Bine, impropriu spus pe toată lumea. M-a făcut fericit pe mine. Căci am ales varianta pe care ar alege-o orice copil: m-am uitat la desene şi m-am căcat pe mine. Pur şi simplu am stat în fotoliu, am aşteptat să înceapă desenele şi i-am dat drumul pe pârtie, fără prea multe remuşcări. Doar nu era să pierd bunătate de desene pentu o treabă aşa nesemnificativă.
Leave a Reply