Sfaturi pe care TREBUIE sa le stii despre copii

Sarbatorile si copiii

In fiecare an Craciunul desigur este sarbatoarea preferata a copiilor urmata strins de Anul Nou, deoarece, nu-i asa, toti copiii vor sa stea cu ‘cei mari’ la petrecerea dintre ani si mai ales sa sorbeasca din minunata sampanie.

Cind ai mei erau mici era mare batalie pentru a-i convinge sa se culce macar dupa 2 dimineata. Pentru a-i lasa sa stea cit mai mult treji erau cei mai cuminti, ma ajutau cum puteau la pregatiri si stateau smirna cind veneau musafirii(asta daca nu scapau intr-un pahar de punch sau sampanie si deveneau foarte volubili).

Dintr-un reflex aiurea evident abia asteptam sa se culce ca sa putem si noi fuma si vorbi la liber.

Acum ca ai mei sint mari si fiecare isi face sarbatorile cu gasca incep sa regret noptile in care eram cu totii acasa si sa-mi revizuiesc purtarea fata de copii. Cind sint mici abia asteptam sa creasca si sa devina independenti, iar cind in sfirsit devin independenti si pleaca incepem sa le ducem dorul.

Parintii sint niste animale ciudate…va doresc La multi ani si sa fiti rabdatori cu copiii vostri, iar noul an sa va aduca multe bucurii impreuna cu ei.

Să-i lăudăm, dar cum

Despre laude am mai vorbit, dar aș vrea să vă spun azi două aspecte despre cum trebuiesc acestea făcute pentru a avea rezultate spectaculoase.

În primul rând, este indicat să-i lăudăm pe copii punctual, referindu-ne exact la activitatea pentru care îi lăudăm și nu la modul general, de exemplu dacă cel mic s-a descălțat de cizme și le-a așezat frumos la locul lor, e bine ca lauda să sune: Frumos din partea ta să-ți așezi încălțămintea la loc, bravo! și nu: Vai ce copil cuminte, bravo!

În al doilea rând, laudele trebuiesc făcute necondiționat. Cu alte cuvinte nu trebuiesc urmate de dar, de ce sau cum rămâne cu treaba aia? Cum ar fi sunat lauda de mai sus dacă mama ar fi spus: Frumos din partea ta să-ți așezi încălțămintea la loc, bravo, dar ai face bine să faci asta în fiecare zi.

Se vede clar ca, dacă adăugați aceste cuvinte, laudele se transformă în critici sau în vorbe de corecție. Există un moment potrivit pentru fiecare frază. Ideea este să procedați astfel, încât lauda dumneavoastră să aibă efectul dorit.

Să-i învăţăm să salute

De mici.

Am observat din ce în ce mai mulţi copii ajunşi chiar la vârsta de 10-12 ani, care încă nu salută când intră într-o încăpere în care sunt oameni, fie în casa lor sau a altora, fie la şcoală.

Nu mai ţin minte exact când am învăţat eu să salut, prima amintire legată de asta o am de pe la 5 ani, când într-o vacanţă de vară treceam de  douazeci de ori pe zi pe lângă o vecină de bloc şi de tot atâtea ori îi spuneam sărut mâna. Într-o zi doamna n-a mai rezistat şi mi-a spus că-i suficient să o salut doar dimineaţa şi seara. Aşa am făcut. Următoarea dată când cineva mi-a atras atenţia cu privire la salut a fost când aveam vreo 18 ani şi îi spuneam sărut mâna unui domn de la mine din bloc. Alt bloc. M-a oprit şi mi-a spus că de acum în colo ar  trebui să-mi spună el mie formula asta de salut. Aşa a făcut.

Revenind la copiii de azi, ei când învaţă să salute? Mi-e greu să cred că, cel puţin la grădiniţă, nu li se explică copiilor faptul că oamenii obişnuiesc să se salute atunci când se întâlnesc. Că asta e o formă de respect arătat celor din jur, celor cu care dorim să interacţionăm şi de la care ne aşteptăm la acelaşi răspuns.  Sunt sigură că sunt învăţaţi şi acasă să-şi salute părinţii şi prietenii, şi cu toate astea, copiii ajung să meargă la şcoală şi să nu salute încă pe nimeni.

Ştiu că există şi excepţii, am un copilaş de vreo 7 ani pe stradă care se crede prietenul meu şi care este cel mai îndrăgit copil de către lumea de prin zonă, pentru că el salută tare şi zâmbeşte atunci când o face.  E dezgheţat şi foarte săritor. Şi creşte fără mamă, însă lui cineva avut grijă să-i explice că existe câteva reguli de politeţe pe care dacă le respectă, va avea doar de câştigat. Nu vă mai spun că spune mulţumesc dacă e cazul sau îşi cere scuze de câte ori mai face vreo prostie. N-ai cum să te superi pe el. Dar din păcate el e o excepţie.

Bineînţeles că nu-i timpul trecut şi copilaşii încă pot învăţa s-o facă, dar atâta timp cât părinţii le găsesc scuze, spunând ba că sunt mici, ba că sunt timizi, ba că uită…, puştilor le va fi foarte greu s-o facă. Dragi părinţi, nu mai faceţi asta! Încurajaţi-i să spună bună dimineaţa chiar şi atunci când se trezesc şi vă văd pe dumneavoastră. Încercaţi să-i urmăriţi cînd se joacă şi atrăgeţi-le  atenţia dacă observaţi că păpuşile care tocmai sosesc la bal, nu salută atunci când îşi fac intrarea în sala de festivităţi. Salutaţi dumneavoastră, ei vă vor urma exemplul, sunt exact la vârsta la care se dau în vânt să-i imite pe cei mari. Lăudaţi-i atunci când o fac şi veţi avea nişte copiii respectuoşi de care veţi fi foarte mândri. Succes!

0 comments
0 likes
Prev post: Problemele nou-nascutilorNext post: Să fim consecvenţi!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *