3 AM printre sunete

Există o temă muzicală cu 3 AM, bazată pe ceea ce experimentăm cu toții: „mega” deciziile de la 3 dimineața. Hotărârile definitive pe care le azvârlim nervoși la 10 AM, ca și cum ar fi vorba despre altcineva.
Sunt deciziile luate înainte să te culci sau când te trezești respirând puternic, liber, de parcă îți iei viața înapoi. Trăiești un sentiment de eliberare, de parcă ți-a fost luat ditamai muntele de pe inimă. Clipe dintr-alea de fericire de nici nu știi cum să le descrii, și nu doar pentru că este stupid să faci așa ceva. Cuvintele sunt în plus. Ce poate fi mai direct decât respirația aia de libertate, din rărunchi – din rinichi și din stomac, pentru că ai scăpat, că ești viu, că trăiești.
Aaa, și să nu uităm de Jack White (aha! 🙂 he is a f..k..g genius! sunt dependentă de el). Știți cum se numește casa lui de producție? Exact, Third Man Records. Are el o obsesie pentru cifra 3, de pe vremea când făcea și vindea mobilă. A explicat într-un interviu că i s-a părut fascinant cum tot echilibrul oricărei piese de mobilier – scaun, masă – poate fi menținut de doar trei picioare. (Tipul are multe idei fixe și despre muzică. Unii spun conservatoare, dar par doar idei fixe, pentru că explicațiile sunt ale lui proprii și personale. Adică e musai musai, dar musai, să te îmbraci așa cum cânți, ca să îți fie corect receptat mesajul. Și dacă iei cu tine prea multe instrumente pe scenă ești un leneș și un parvenit într-ale muzicii, pentru că nu te forțezi să ajungi la maximum. Și lista cu fixisme poate continua, că JK e și antreprenor pur sânge – niciun ban în plus, totul pe minus. Dar să nu divaghez mai mult, că și așa m-am pierdut pe canalele întortocheate ale armoniilor.)
Și în viața reală, când aduni oameni, NU bețe, unul și cu unul fac trei, de toți trei.
Piesa este inclusă pe albumul pe care Chiodos l-a scos în acest an, denumit „Devil” și lansat la sfârșitul lunii februarie. Este slăbuț, așa că nu v-am chinuit urechile cu el.

Distracție de weekend: 2 Homey

Săptămâna aceasta, Lykke Li a postat un cover al piesei „Hold On, We’re Going Home” a lui Drake. Această piesă a apărut pe albumul „Nothing Was The Same”, lansat de D anul trecut, în septembrie. Clipul oficial al piesei a apărut tot în septembrie 2013.

Cover-ul NU este inclus pe albumul „I Never Learn” pe care LL l-a lansat în mai 2014.

Cover-ul este mult mai bun decât originalul. Atât de reușit încât merită ascultat în compania unei alte piese despre acasă – „Alone in My Home”, care a apărut pe „Lazaretto”-ul lui Jack White.

https://www.youtube.com/watch?v=96y0-xc2R9g

La „Ellen” a fost și un moment simpatic. După ce a interpretat prima piesă, „Would You Fight For My Love” (îngrozitoare voce!), Ellen l-a îmbrățișat, dar JW nu pare deloc încântat. După câte a spus JW în ultimul an, despre oricine și-a amintit că nu are o muzică pe gustul lui, nu vrem să știm ce a gândit despre acest moment. 🙂

În același context, Ellen s-ar părea că a scăpat. Norocul ei este că nu cântă. Mai ales că după îmbrățișare și după ce a vorbit cu Ellen, JW a cântat „Alone in My Home” cu un accent apăsat pe „Nobody can touch me now”, însoțit de o privire amenințătoare (! :)). Peste toate, la sfârșitul acestei piese pare satisfăcut de realizarea lui. 🙂

0 comments
0 likes
Prev post: Grammy 2015: RockiesNext post: Pink Floyd, The Endless River: Fără sfârșit, de la început

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *