Primul laptop l-am primit cadou acum vreo 8 ani. Era o bijuterie la vremea aia. Ştiţi cum trece ţăranul de la Dacia “Zâmbetul lui Iliescu” 1310 la Audi ? Aşa am trecut eu de la PII la laptop. Cred că am să ţin minte seara aia (că l-am primit seara ) toată viaţa. Pentru că este unul din momentele alea de care-ți aduci aminte peste ani şi de care te bucuri. 512 rami, placă video de 128 de mb, procesor de 1.5. Mouse wierless. Eram în extaz absolut.
Mi-aduc minte că puteam să instalez pe el toate jocurile nou apărute la vremea respectivă. Aveam colecţia originală EA 2002, nebunie totală. Puteam să mă plimb cu el prin casă, nu eram constrâns de un birou şi de un scaun. Aşa că primele 2 săptămâni le-am petrecut mai mult în pat, jucându-mă NFL (mi-a plăcut mai mult decât Fifa). Petreceam chiar şi pe budă mult prea mult timp. De fapt cât ţinea bateria.
Hardul de 80 de gb aveam impresia că nu-l voi umple vreodată. După ce mi-am tras net nu mai aveam loc pe el . Placa video făcea ca jocurile să pară din altă lume. Sunetul era mai mult decât suficient, oricum aici nu prea aveam pretenţii la capitolul ăsta. Eram cei mai buni prieteni.
Ai mei se prinseseră că încep să neglijez şcoala (nu că m-aş fi omorât vreodată cu învăţatul, dar totuşi), şi cum nu puteau să-mi ia ceva din el, gen mouse, tastatură sau să-mi ascundă monitorul, s-au gândit să-mi ascundă bateria . Hai râdeți, că şi eu m-am amuzat teribil când am văzut că în loc să ascundă încărcătorul, au luat fix ce nu-i trebuie unui laptop când se află într-o casă cu priză şi…încărcător.
Cam asta ar fi povestea primului meu laptop primit cadou.
Phone booth
Îmi place filmul ăsta. Ştiu că l-am văzut de mult la televizor şi mi s-a părut o prostie. Mă gândeam: “ce mare şmecherie, unu’ într-o cabină de telefon, cu un punct roşu pe cap.” Dar nu-i chiar aşa.
Îmi place în primul rând pentru că nu se pierde în detaliile introducerii. Ar fi cam greu, filmul ţine o oră şi vreo 10 minute, fără genericul de început şi de final. Nu prea ai unde să bagi aşa multe detalii. Şi oricum afli pe parcurs tot ce trebuie să ştii despre personaje.
Iar povestea în sine îţi dă de gândit. Nu neapărat pentru că o să vrei să suni de la un telefon public (pentru că la noi cel puţin nu cred că mai foloseşte cineva telefoanele publice) şi o să te trezeşti că un dement vrea să te omoare. Îţi dă de gândit la modul: cât de rău sunt afectaţi oamenii din jurul meu în urma deciziilor pe care le iau ? Dar eu, cum sunt afectat ?
Stu este un pulică frânaru cu aere de mare piarist. O sună zi de zi, la aceeaşi oră, de la aceeaşi cabină telefonică pe Pamela, o actriţă la început de drum, pe care speră el, o va pune capră la un moment dat. Are el unele reţineri, dar pare decis să meargă mai departe şi s-o înşele pe Kelly, care se întâmplă să fie soţia lui. Într-o zi, după ce vorbeşte cu Pamela, telefonul public sună. La capătul celălalt este un dement care îl ţine ocupat tot filmul.
Povestea este interesantă, filmul este bun şi finalul este neaşteptat. Îmi plac filmele care se termină altfel decât te-ai aştepta să se termine. Iar actorii…păi actorii sunt buni. Katie Holmes n-are ea cine ştie ce rol, deci sare din schemă. În schimb, Colin Farrell şi Forest Whitaker sunt foarte tari.
Pe banii cui se aduce Lumina de la Ierusalim ?
De câțiva ani, burtoşii care stau pe bani mulți în fruntea BOR fac naveta Bucureşti – Ierusalim şi retur, în noaptea de Paşte, ca să aducă Lumina Sfântă de la mama ei.
Am şi eu nişte întrebări pentru burtoşii în sutană şi cu bling bling la gât:
Până să vă vină ideea cu adusul Luminii de la Ierusalim, Lumina noastră nu era bună ? C-o dădeați de la chibrit sau de la brichetă.
Ce are aşa de special avionul ăla special, în afara faptului că este unul de mici dimensiuni, la modul privat jet ?
Pe banii cui este adusă Lumina din Ierusalim ? Cu ce bani se închiriază avionul ăla ? Cumva cu bani publici ? Căci dacă e aşa, mă gândesc că BOR ar putea fi dată în judecată pentru cheltuirea banilor publici dampulea. Başca transportul Luminii prin țară, căci ar fi o discriminare față de românii din cealaltă parte a țării.
Am un unchi care a muncit în Israel. Şi care a petrecut un Paşte la Mormântul Sfânt. Şi mi-a povestit că la ora 12 noaptea, ora lor, se sting toate luminile şi apare de nicăieri o luminiță care o să aprindă lumânarea celei mai smerite persoane care participă la slujba de acolo. Când a fost el, s-a aprins lumânarea unei fetițe de nici 10 ani. Am auzit la telelvizor o altă versiune: popa intră în biserică şi se roagă pentru ca Isus să trimită Lumina la 12 noaptea. Acum nu ştiu cât de adevărate sunt toate lucrurile astea, nu le-am văzut deci nu vrea să despit firu’-n paişpe.
Cu riscul de-a mă repeat, spun că mă interesează să ştiu cine a plătit pentru închirierea acelor avioane private care au făcut Bucureşti – Ierusalim şi retur apoi prin toată țara. Şi mă mai interesează să aflu următorul lucru: am înțeles că în unele regiuni ale țării nu s-a putut duce Lumina de anul ăsta din cauza condițiilor meteo, aşa că s-a folost Lumină de anul trecut. De ce nu s-a folosit în toată țara Lumină de anul trecut ? Nu de alta, dar banii cheltuiți pe transport se putea folosi pentru un cămin de bătrâni. Sau pentru Salvați Copiii. Dumnezeul meu sigur şi-ar fi dorit treaba asta.
Leave a Reply