“Bucureştiul în cinci prieteni” – un emoţionant eveniment sârbo-român dedicat împlinirii a 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu (1933 – 1983) – s-a desfăşurat, joi seară, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (MNLR).
Poetul sârb Adam Puslojic, mare iubitor al limbii şi culturii române, a prezentat volumul “Numai viaţa mea”, reeditat la Belgrad după 30 de ani, ilustrat cu grafică semnată de artistul plastic Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române.
Citește și: Despre munca în Olanda
“Nichita a ieşit pentru prima dată în lume prin Ruşeţ, Pancevo şi Belgrad, tradus în limba sârbă”, a spus Puslojic, care a amintit că trenul cu care venea marele poet român în capitala Iugoslaviei a întârziat mai multe ore din cauză că vameşul sârb a dorit ca autorul “Necuvintelor” să-i recite câteva poeme.
El a susţinut că, în prezent, în Serbia, îl admiră cinci milioane de sârbi.
Basarabeanul Valeriu Matei a evocat momentele unice din anii 70 în care Nichita a păşit pe pământ moldav, la o întâlnire a tinerilor scriitori, alături de slujitori ai cuvântului din ţările fostei Uniuni Sovietice şi din alte state socialiste.
Invitaţii de peste Dunăre, printre care s-au aflat poetul Radomir Andric, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, acad. Risto Vasilevski, poet şi editor din Skopie şi Smederevo, Deian Mastilovic, scriitor şi directorul editurii “Filip Visnic” din Belgrad, poetul Ieremia Lazarevic, au citit din lirica nichitiană în limbile sârbă şi macedoneană.
Traducătorul bulgar Ognian Stanboliev a prezentat, într-o frumoasă limbă română, mai multe volume dedicate poeziei lui Nichita, apărute în bulgară, cea mai nouă – “Ordinea cuvintelor”, reunind o selecție de 300 de poeme, proză şi aspecte biografice, văzând lumina tiparului miercuri, la Sofia.
Mărturisind că acest eveniment editorial constituie unul din cele mai fericite din viața sa, acesta a recitat în limba bulgară un poet al lui Nichita Stănescu.
Mircia Dumitrescu a adus un omagiu prieteniei cu scriitorii sârbi. “După mine, sârbii au făcut mai mult pentru Nichita Stănescu, decât românii, ţinând viu respectul pentru poezia românească, cu o dragoste total dezinteresată”.
Criticul literar Răzvan Voncu a vorbit de “ultimul Nichita”, cel după “Operele imperfecte” şi “Epica Magna”, şi a afirmat că poetul necuvintelor, care avea capacitatea de a însenina cenuşiul clipei, plin de aceleaşi versuri memorabile, redescoperea de acum toată amărăciunea acelor ani, pe care românii au trăit-o, într-un râsu-plânsu balcanic, demn de Săpânţa.
Citește și: Ungurii de la ei și de la noi
“Nichita nu şi-a dorit să fie un Tudor Vladimirescu, dar el nu a trecut nepăsător pe lângă greaua criză din anii 80, demonstrându-ne că a fost foarte atent la cotidian şi făcând din tragedie o mare epocă poetică”, a spus Voncu, susţinând că postmodernitatea românească începe cu Nichita Stănescu.
Amfitrionul întâlnirii a fost directorul general al MNLR, Lucian Chişu.
O serie de evenimente dedicate marcării a 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu vor avea loc în ţară şi în mari centre ale lumii: Bruxelles, Lisabona, Madrid, Roma, Stockholm, Viena.
Nichita Stănescu (31 martie 1933-13 decembrie 1983) este autorul a 23 de volume de versuri. Evenimentul „Bucureştiul în cinci prieteni” a avut loc la 80 de ani de la nasterea lui.
A primit în anul 1976 Premiul Internaţional “Gottfried von Herder” al Universităţii din Viena pentru întreaga activitate poetică.
În anul 1979 a fost propus pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, figurând astfel, în anul 1980, alături de Odisseas Elytis, Max Frish, Léopold Sédar Senghor şi Jorge Luis Borges, printre nominalizaţii Academiei Suedeze la această distincţie.
În primăvara anului 1982 i se decernează Marele Premiu “Cununa de Aur” la Festivalul Internaţional de Poezie de la Struga (R.S.F.I.), pentru volumul “Dreptul la timp”.
Leave a Reply