Încep cu un citat:
Sursa precizează că “acest nou model de candelă a fost conceput şi lansat ca răspuns la nevoile credincioşilor ortodocşi”. Aceştia “erau nevoiţi să cumpere, din supermarket-uri sau pieţe, candele de diferite forme şi culori, improprii cultului creştin ortodox. Unele din aceste candele de pe piaţa liberă au lipite iconiţe ortodoxe, ajungând după ardere să fie aruncate şi profanate cu sau fără voie”. link
Care nevoie tată, că eu n-am nevoie de o candelă oficială. Eu mă mulțumesc şi cu una d-asta piratată. Altfel înțeleg că până acum lumânările alea roşii erau improprii. Pastilele alea albe care ard câteva ore erau nasoale. Lumânările de tip stix ? Se pare că nici alea nici alea nu mai sunt bune. Bine, acum nu mai sunt bune, pentru că banii pe “lumânările improprii” rămân la ăia care le comercializează: supermarketuri, magazine de cartier sau la babele care le vând la colț de stradă. Pe când o parte din banii de pe candela oficială, model 1.0 din 2012:
După cum se deduce şi din denumirea acestor candele o parte din veniturile strânse prin vânzarea acestor lor vor fi folosite la construirea Catedralei Mântuirii Neamului.
Păi spune vericule aşa. Spune că candela asta de fapt e făcută ca să vă faceți voi templul mai repede. Celelalte lumânări n-au nimic de fapt. Doar că nu primeați şi voi un profit din vânzarea lor. Iar asta vă roade pe voi.
Acum însă, Dany din Deal, cunoscut şi sub numele de Prea Îmbuibatul Danyel, dimpreună cu ceata lui de nesătui jubilează de fericire, căci se vor găsi proşti care vor dori să fie oficiali în noaptea de Înviere.
Ştiți ce-ar fi maxim ? Să nu-ți dea popa Lumina Sfântă dacă nu ai candelă oficială. Dar ca răspuns, poți să foloseşti lumina nesfântă de la biserică şi să-i dai foc la barbă. Aşa, ca idee.
p.s.: când m-am pişat pe gardul de la mitropolie, beat fiind, ştiam eu ce ştiam
Suntem un neam de intelectuali
Am o cuniştinţă care a plecat ieri la mare cu autocarul. Aparent ar fi ceva mai ieftin şi mai rapid decât cu trenul. Acum că avem şi autostradă c-o bandă pe sens altfel stau lucrurile.
La ora stabilită se înfiinţează la locul de plecare, îşi alege un loc, pune o carte pe scaun, pentru că n-avea plăcuţele cu “Rezervat” la ea şi coboară să fumeze o ţigară. O ţigară s-a transformat în trei, mai un telefon, mai nişte sms-uri, ca să treacă timpul.
Când vine timpul de plecare se urcă în autobuz să-şi ocupe locul şi…ia cartea de unde nu-i. Ejnebooon !? I-au furat cartea. Nu vă imaginaţi că era cine ştie ce manuscris de pe vremea lu’ Tutankensetamon sau de pe vremea Nefericitei din Egipt. Era o carte primită cadó de ziua ei. Nu cred să coste mai mult de 20-30 de lei, dar are, sau mă rog, avea valoare sentimentală. Eh, s-a dus sulii şi sentimentalismul, şi gestul.
Eu i-am spus: “Dragă, asta înseamă că suntem un popor de intelectuali. Oameni culţi care ar vrea să citească, dar sunt prea amărâţi ca să-şi cumpere cărţi. Totuşi setea de lectură îi impinge pe unii la gesture extreme, cum ar fi ciorditul unei cărţi. Gândeşte-te că ai făcut pe cineva fericit acum. Nişte melteni au hârtie pentru cornete în care să scuipe seminţele.”
Acum pe bune, cum să furi o carte ? Ori o fi vorba de cleptomanie, cu toate că p-aici printre graniţele ţării cleptomania este o “boală” pe care mulţi şi-au însuşit-o de-a lungul timpului exersând prin buzunarele străinilor sau ale compatrioţilor.
Persoana respectivă nu-i genul care să facă scandal, mai ales că paguba n-a fost una mare. N-a stat să facă pe detectivul, a lasat-o aşa. Plus că ştim cu toţii proverbul românesc de mare succes: “Hoţul neprins este negustor cinstit.” Ne merităm soarta.
Leave a Reply